Despre oamenii mici

Sunt convinsa ca cel putin o data in viata ati intalnit oameni, care au "darul" de a stinge si ultima sclipire de lumina din ochii vostri. 

Oamenii astia ii puteti intalni peste tot : la birou, in parc, in mijloacele de transport in comun, si ... chiar in randul prietenilor vostri.

Sunt atat de usor de recunosc : sunt acei oameni care storc ultima picatura de energie din voi pentru ca sunt permanent nemultumiti, sunt barfitori, irascibili, invidiosi, uneori ipohondri ....
In plus, sunt cei care va spun intotdeauna ca visurile voastre sunt prea marete, pentru ca ei nu au obiective de atins.

Eu ii numesc adevarati vampiri energetici si incerc sa ma feresc cat pot de mult de ei.

Voi cum procedati ?

I'm almost perfect

Da. Chiar sunt, lasand modestia la o parte.

Sunt o varianta destul de reusita a mea si voi face tot ce-mi sta in putinta ca sa-mi ating telurile, indiferent cat timp va trebui sa aloc pentru reusitele mele.

Asa cum urci o scara, treapta cu treapta, obiectivele se ating pas cu pas.

In plus, parafrazandu-l pe Ion Creanga ...cand ma uit in jurul meu, la altii cum sunt, "parca-mi salta inima de fericire":)))

"Your life is big, keep reaching !"

Unstoppable

Pentru ca astazi am trecut printr-o stare speciala, in care am ajuns sa ma apreciez mai mult si sa consider ca merit mult mai mult de la viata asta, parca lucrurile mi-au iesit altfel.:)

Da. Stiu ca aceasta stare trebuie sa o am mereu, dar nu-mi iese intotdeauna. Sunt zile mai bune si zile mai putin bune. 

Cautand diverse informatii pe internet, din pagina in pagina, am ajuns la video-ul de mai jos.

Este exact de ce aveam nevoie pentru a incheia aceasta zi.

Enjoy and good night !

Tentatiile zilei ...

Astazi m-am reintors cu mare drag la un vechi obicei. Acela de a colinda prin mall-ul din Baneasa. Acum nu ma interesa sa cumpar ceva anume, ci pur si simplu simteam nevoia de a "iesi in lume". E ca si cum as fi dorit sa iau pulsul natiunii ... sa simt din nou agitatia :))

Prin urmare, undeva dupa ora pranzului, m-am indreptat catre Baneasa. Orasul parca nu se trezise inca : in metrou, in RATB, pe strazi, era o liniste ciudata. Sa fie oare caldura de vina ? Au migrat in masa la mare? m-am intrebat. Nu ca m-ar fi deranjat cumva aceasta astmosfera din mijloacele de transport in comun ... In fine.

Situatia avea sa se schimbe de indata ce am pus piciorul pe pamantul "pierzaniei" : din mall.

Agitatia era tocmai in toi. In magazine, cafenele, restaurante ... oamenii misunau ca furnicile, iar snobismul era in floare.

M-am oprit la Domo, cu gandul sa analizez oferta de Smart Tv-uri si, mai ales, pe cea de aparate foto. Stiu, ca la un moment dat in existenta mea, voi acorda mai mult timp acestei pasiuni - fotografia, iar primnul pas pe care trebuie sa-l fac este sa-mi schimb "instrumentul" pe care il folosesc acum... este batran si senil.

Mi-am facut o idee despre ce mi-ar trebui si care ar fi suma pe care ar trebui sa o las in schimbul achizitiei aparatului foto, apoi mi-am continuat calatoria printre "chilipiruri". 

Am rezistat cu greu tentatiei de a nu intra in magazinele de haine, ofertele imi faceau cu ochiu' din toate partile, forfota din magazine, culorile ... toate parca ma invitau sa le cercetez, dar eu, m-am tinut tare pe pozitie, ca o virgina...

M-am indreptat ulterior glont catre Diverta. Mai am cateva carti acasa incepute, dar neterminate, insa nu strica sa mai arunci un ochi pe cate o noua carte. M-am strecurat ca o gazela printre rafturi, mi-am ales cu grija o carte si, pierduta in lectura, timpul a alergat sigur catre orele 20:00.

Imi place ca, din cand in cand, sa fac asta : sa ma "pierd" printre frazele unei lecturi placute ore in sir, in magazine. Este o placere nebuna de-a mea. Am decoperit un tip ok, care imi place cum scrie : Chris Guillebeau, poate la un moment dat o sa va vorbesc si despre el.

Inainte de a ma intoarce acasa, m-am oprit la un fast food pentru o placere vinovata : de a gusta o inghetata.

Cu constiinta impacata ca mi-am facut toate poftele in aceasta zi, m-am intors acasa, pregatita pentru o noua zi de serviciu.

Ma gandesc inca la cateva lucruri citite in acea carte, dar aceasta noapte va fi un sfesnic bun pentru mine.

Seara buna, dragilor !

Lista mea ...

Sunt atat de multe lucruri care ma deranjeaza la cei din jur, incat mi-am zis sa le notez... Nu de alta, dar poate ca atunci cand voi fi bogata si celebra, ma va intreba cineva si nu vreau sa pierd timpul cu aceste prostii :))

Asadar, ma deranjeaza :

1. Prostia;

2. Minciuna;

3. Ipocrizia;

4. Lenea;

5. "Mana dreapta" a sefilor;

6. Lasitatea;

7. Barbatii lipsiti de barbatie;

8. Disperarea de a face bani cu orice pret;

9. Discriminarea si intoleranta fata de minoritati;

10. Persoanele pe care le suni, dar nu iti raspund, iar ulterior "uita" sa revina cu un apel....Mi se pare lipsa de bun-simt...

11. Linguseala;

12. Cei care se plang ca sunt grasi si urati, dar nu fac nimic sa se schimbe;

Astazi, am trecut doar aceste lucruri, dar, va asigur ca lista va fi completata ulterior si cu altele.

Tu ? Ti-ai facut vreodata o lista de genu' asta ? 

Cateva ganduri ... sentimente de impartit

Se intampla tuturor … Da… Asta am auzit de nenumarate ori … Dar oare chiar se intampla tuturor ?

Sper ca nu : simt un amalgam de sentimente cu care nu m-am mai confruntat pana acum. Senzatia este ciudata. Imi este aproape imposibil de explicat. Incerc sa patrund in adancurile mintii mele, dar nu sunt multumita de ceea ce gasesc. Ma retrag in locul meu, in locul pe care l-am ales cu multi ani in urma in mod constient : de a trai banal si … uneori de a ma ascunde. Parca mi-e frica sa-mi depasesc limitele.

Nu este ceea ce mi-am dorit si e clar ca nu mai am ambitia de alta data. Parca incerc sa cladesc ceva, insa sentimentul ca se va prabusi tot ceea ce am construit, ma domina.

Oare cat mai am de gand sa continui asa ? Ma cert astfel aproape in fiecare zi … Dar nu este suficient. Trebuie sa si actionez. Stiu asta. Am stiut, citit si chiar inteles ca asta trebuie sa fac. Totusi, ce ma impiedica ? Ma tot gandesc… Cert este ca nu ma cunosc inca foarte bine.

De cateva zile, imi tot repet in fiecare zi : VIATA MEA TREBUIE SA SE SCHIMBE LA 360 DE GRADE SI SA AJUNG ACOLO UNDE MI-AM PROPUS ! Dar a trecut atat de mult timp de cand mi-am facut planurile despre cum avea sa decurga viata mea, incat … am uitat ce mi-am propus atunci. In aceasta situatie, cum as putea spera ca se va schimba ceva in viata mea, daca nu am o tinta catre care ar trebui sa ma indrept ?

Mda. Sunt chiar pierduta in atat de multe ganduri si trairi contradictorii, incat par o persoana fara scapare, nu-i asa ?

Lucrurile trebuie sa se schimbe ! Trebuie !

Ma uit in oglinda. Astazi imi place ce vad, mai putin ochii incercanati, candva destul de frumosi, acum purtand amprenta clara a unor experiente traite la maximum. Imi trasez un zambet rapid si ma pregatesc sa plec la birou.

“O noua zi care imi poate oferi oportunitatea unei noi experiente”, imi tot repet.

Oricat avant as avea inainte de a iesi pe usa, starea de spirit mi se schimba ca picatura chinezeasca cu cat sunt mai aproape de serviciu.

Simt in fiecare zi ca locul meu nu este aici, deruland aceste activitati, dar anumite constrangeri ma determina sa continui.

Ma simt parca prinsa intr-un balon care se tot roteste in jurul aceleiasi axe si din care nu ma pot elibera.

Dar, imi zic : FRUNTEA SUS SI PASI INAINTE !

In cinstea ....

... celor care cu greu au trecut examenul de BAC anul acesta :

Pe voi ne bazam sa primim si noi la batranete o pensie rezonabila, asta daca nu vom emigra in grup pana atunci.

Seara buna !